Ce trebuie sa stim despre Mierea de Albine?

Mierea de albine – Proprietati si Beneficii

La inceput de an mi-am propus sa va reamintesc ce valoare au produsele apicole daca sunt NATURALEsi NEFALSIFICATE.

In randurile de mai jos o sa observati cum produsele apicole au efecte benefice asupra sanatatii omului, pt imbunatatirea SANATATII, dar si in vindecarea unor BOLI.

MIEREA DE ALBINE – este alimentul vieţii, iar 100g de miere are 315 calorii si are aceeaşi valoare nutriţională ca : 5 ouă, sau 700g morcovi, sau 1,4 kg cartofi, sau 600 ml lapte, sau 2 banane, sau 3 portocale.

Mierea se digera usor si cuprinde un amestec de fructoza, glucoza si minerale, care trec direct in sange. Tracii numeau mierea de albine, „hrana vie”.

Mierea de albine are ca surse potenţiale peste 2000 de flori; ca rezultat, caracteristicile ei sunt extrem de variabile.

De aceea, terapeutul trebuie să fie capabil, cu ajutorul simţurilor lui, să stabilească calitatea generală a mierii şi/sau calităţile ei terapeutice.

În toată lumea mierea este cunoscută mai ales ca aliment şi mai puţin ca medicament . Din această cauză, probabil, preţul mierii este prea scăzut pentru ca apicultorii să aibă beneficii satisfăcătoare de pe urma colectării acesteia .

În zilele noastre este reconsiderată importanţa mierii pentru sănătatea oamenilor şi animalelor.

Mulţi specialişti din ţări ca: Noua Zeelandă, Franţa, India etc. au demonstrat că mierea este de asemenea un medicament dacă este obţinută şi folosită în anumite circumstanţe.

Folosindu-ne de proprietatile extraordinare ale mierii am creat un produs natural, ce are ca baza mierea de albine in amestec cu polen si propolis. Este vorba despre Energizatul NATURAL din miere, un produs care poate fi folosit de oricine, de la copii pana la adulti (cu mare succes si la sportivi, care au nevoie de un plus de vitamine si minerale naturale)

Mierea poate fi folosită cu succes pentru prevenirea şi tratarea ulcerele gastro-duodenale (fiind considerată un pansament gastric), pentru tratarea arsurilor sau pentru vindecarea plăgilor, având un puternic caracter antiinfecţios.

Principalele proprietăţi terapeutice şi curative ale mierii

Antibacterian
– mierea conţine mici cantităţi de apă, grăsimi şi proteine, are un pH relativ mic, o osmolaritate ridicată ce înseamnă „condiţii vitrege de viaţă”pentru bacterii
– bioflavonoidele aflate în miere au efect antibacterian direct
– multe dintre enzimele mierii acţionează în final tot antibacterian.
Antibiotic
– spectrul proprietăţilor anti-microbiene al mierii este destul de larg
Agent anti-oxidant în alimentaţie
– mierea are capacităţi anti-oxidative; oxidare scăzută în alimente înseamnă o nutriţie mai bună; o nutriţie mai bună înseamnă o sănătate mai bună.
Anti-carii
– mierea este, în general, o substanţă antibacteriană nespecifică;
– mierea hrăneşte gingiile, ajutând la o mai bună hrănire a dinţilor.
Antiinflamator
– mierea este un bun antioxidant
– conţine bioflavonoide cu proprietăţi antiinflamatorii
Bio-stimulator
– mierea este un „aliment viu” cu multă bio-energie;
– furnizează cea mai bună energie pentru celule vii
Agent de limpezire pentru sucuri, cidru, vinuri, etc.
– datorită acizilor săi organici
Curativ
– mierea poate vindeca multe boli, chiar dacă ea este considerată mai ales un „adjuvant”!
Depurativ
– ajută mecanismele de detoxifiere ale organismului; mierea conţine multă fructoză (în special mierea de salcâm) care ajută în mod direct mecanismele energetice ale ficatului; un ficat sănătos înseamnă o mai bună detoxifiere biochimică.
Emolient
– datorită proprietăţilor antiinflamatorii şi datorită capacităţii sale de atragere a apei.
Energetic
– carbohidraţii din miere ard uşor şi cel mai adesea (când este prezent suficient oxigen) până la apă şi CO2, astfel că nu rămân reziduuri care să reducă calitatea energiei
– fructoza conţinută în miere creşte nivelul energiei în principala noastră „baterie” (vezi ficatul).
Emulsionant al grăsimilor
– datorită acizilor conţinuţi
Imunostimulant
– în primul rând furnizează multă energie „uşoară” celulelor albe din sânge
– bioflavonoidele acţionează direct ca imunostimulente
Laxativ
– mierea este higroscopică (atrage apa)
– reglează flora intestinului gros
– ajută pancreasul şi ficatul să funcţioneze mai bine; aceste organe vor produce atunci mai multe sucuri digestive
Nutritiv
– carbohidraţii din miere ajută la construirea ţesutului conjunctiv

Regenerativ pentru ţesutul conjunctiv
– mierea ajută la producerea mucopolizaharidelor care sunt componente importante ale ţesutului conjunctiv
Stimulează anabolismul
– mierea este în principal un factor „yin” conform Medicinii Tradiţionale Chineze şi Medicinii Indiene; calmează sistemul nervos, acesta ajută la regenerarea şi/sau crearea unor ţesuturi normale, noi
Stimulează regenerarea epiteliilor, endoteliilor şi a membranelor celulare
– în principal datorită conţinutului în bioflavonoide
Tonicardiac
– mierea este cea mai bună energie pentru orice muşchi, inclusiv pentru inimă, care este în primul rând ” pompă musculară”. Deci sunt foarte multe proprietăţi care arată că mierea poate fi considerată un medicament natural. Sunt mii de oameni în lume care datorită acestor proprietăţi au fost vindecaţi de arsuri, infecţii bacteriene, plăgi sau insuficienţă cardiacă. Concret, pentru ce afecţiuni este indicată mierea de albine?

Pentru ce sa consum mierea de albine?

Afecţiuni ce afectează întreg organismul Anorexie(mierea de albine este puţin acră ; activează secreţia de suc gastric + furnizează mai multă energie ficatului care astfel este capabil să proceseze mai bine substanţele nutritive pe care le primeşte).

• Convalescenţă (mierea de albine furnizează energie după operaţii chirurgicale sau boli consumptive).
• Febră (mierea furnizează energie leucocitelor care pot elimina astfel mai uşor cauzele febrei : bacterii, virusuri, celule moarte, substanţe non-self etc.).
• Afecţiunile gurii şi a buzelor Ulceraţii(mierea este un agent antibacterian şi regenerativ natural).
• Carii (mierea are o activitate anti-Streptococcus mutans ; hrăneşte gingiile, care la rândul lor hrănesc dinţii).
• Gingivite (mierea este un agent antiinflamator şi regenerativ, în special pentru ţesutul conjunctiv).
• Diverse afecţiuni ale buzelor Otorinolaringologie Faringite (acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi regenerativă).
• Gât dureros (acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi regenerativă).
• Afecţiunile aparatului respirator
• Astm bronşic (mierea este o sursă de energie pentru musculatura bronşică si un produs antialergic prin mecanismele de desensibilizare).
• Tuse (mierea este un agent antibacterian şi emolient).
• Răceală (mierea ajută sistemul imunitar).
• Afecţiuni inflamatorii ale tractului respirator superior
• Laringite (agent antiinflamator şi antibacterian).
• Rinite (agent antiinflamator şi antialergic).
• Tuberculoză (mierea este o sursă de energie pentru plămâni şi pentru sistemul imunitar).
• Afecţiunile aparatului cardiovascular
• Boli cardiace (mierea este cea mai bună sursă de energie pentru celulele cardiace; ajută circulaţia sângelui şi scade, când e prea ridicată, tensiunea arterială; îmbunătăţeşte structura vaselor sanguine )
• Afecţiuni ale sângelui Anemia (mierea îmbunătăţeşte apetitul; ajută la absorbţia fierului; furnizează energie pentru măduva osoasă, ficat şi splină)
• Afecţiuni gastrointestinale Constipaţie (mierea este un emolient natural si stimulează producţia de bilă a ficatului)
• Ulcer gastro – duodenal acţiune regenerativă pentru mucoasa gastro-duodenală
• Afecţiuni hepatice Ciroză hepatică (mierea, în special cea de acaccia, conţine cantităţi mari de fructoză ce sunt folosite la creşterea depozitelor de glicogen din ficat; mai mult glicogen înseamnă pentru ficat mai mult „combustibil”)
• Afecţiuni ale oaselor şi articulaţiilor ( osteologie)
• Boli reumatice (agent natural antiinflamator şi regenerativ)
• Afecţiuni oculare ( oftalmologie ) Cataractă (în special mierea de la albine fără ac, albinele Melippona din America Centrală, care faceau posibila polenizarea vaniliei))
• Afecţiuni ale sistemului nervos
• Astenie (mierea furnizează energie tuturor celulelor organismului)
• Insomnie (în special mierea de tei, este un foarte bun sedativ când este folosită înainte de ora de culcare cu lapte sau ceai caldut)
• Neurastenie (este o sursă de energie excelentă pentru sistemul nervos; cel puţin 30% din miere este glucoză care poate trece cu multă uşurinţă in sânge – creier)
• Afecţiuni ale pielii Dureri ale pielii sânilor (acţiune antiinflamatoare + antibacteriană + regenerativă )
• Arsuri (acţiune antiinflamatoare + regenerativă )
• Ulceraţii (acţiune antiinflamatoare + antibacteriană – pansament gastric)
• Ulcere de decubit (acţiune antiinflamatoare + regenerativă )
• Eczeme (acţiune antialergică + antiinflamatoare )
• Erizipel (acţiune antiinflamatoare ).
• Furunculoză (acţiune antibacteriană ).
• Ulcer varicos ( mierea are acţiune regenerativă prin creşterea producţiei de mucopolizaharide + antibacterian + sursă de energie pentru celulele locale sănătoase care astfel se pot multiplica mult mai repede)
• Plăgi (acţiune antiinflamatoare şi antibacteriană).În 1991, Subrahmanyam, spunea că mierea:
• previne infecţiile datorită proprietăţilor antibacteriene;
• formează o barieră vâscoasă pentru pierderea lichidiană şi pentru invazia plăgii de către bacterii, în acest fel prevenind infecţiile;
• conţine enzime ce ajută la vindecare şi promovează formarea ţesutului;
• absoarbe puroiul curăţând astfel plaga;
• reduce durerea, iritaţia şi îndepărtează mirosurile neplăcute.
• Cosmetică Măşti cosmetice (acţiune regenerativă, antiinflamatoare şi antibacteriană).Mierea, cel mai apreciat produs apicol de către cea mai mare parte a populaţiei, este, aşadar, nu numai un excelent aliment furnizor de energie dar, de asemenea, un excelent medicament natural. Ca aliment, ea trebuie să ajungă la toate celulele, fie că sunt bolnave sau sănătoase. Ca medicament, trebuie să ajungă la toate „ţintele” sale: celulele, ţesuturile, organele sau sistemele bolnave.

Cum depozitez mierea?

Nu păstraţi mierea la lumina soarelui timp indelungat ! Razele soarelui distrug multe din enzimele prezente în miere.Ţineţi bine închise recipientele în care mierea este păstrată.

Mierea poate absorbi cu uşurinţă mirosurile externe (urâte); astfel se va distruge aroma sa. Mierea absoarbe de asemenea apă, chiar când aceasta se găseşte în cantităţi foarte mici în atmosferă; o cantitate excesivă de apă în miere (peste 20-23 %)va permite dezvoltarea drojdiei, având ca rezultat începerea fermentării mierii.

Păstraţi mierea la rece (la frigider): chiar dacă multe tipuri de miere pot sta la temperatura camerei pentru 1-2 ani fără modificări majore, trebuie să ne amintim că mierea îmbătrâneşte zi de zi, calitatea ei se deteriorează încet, în special la temperaturi peste 4 °C.

Cum se administreaza mierea?

Nu încălziţi mierea înainte de a o înghiţi, prin amestecarea ei cu orice alt aliment, lichid sau solid (de exemplu ceai fierbinte, lapte fierbinte, prăjituri etc.).

Încălzirea distruge, după cum ştim, cea mai mare parte dintre enzimele mierii. În special dacă o consumăm în stare brută, de exemplu neamestecată cu alte alimente, ţineţi mierea cât mai mult timp posibil sub limbă înainte de a o înghiţi, pt a permite celor mai fine substanţe din miere (uleiuri esenţiale, minerale, glucoză etc.) să treacă direct în circuitul sanguine.

Această acţiune va hrăni celulele cavităţii bucale în mod direct, aceste celule având nevoie de cantităţi crescute de energie, de exemplu:
Glandele salivare, în special în timpul meselor;

Celulele din limbă (limba noastră se mişcă aproape continuu, chiar dacă nu vorbim.)

Celulele din gingii care au nevoie de carbohidraţi buni pentru a-şi reface structura; celulele gingiilor mai bine hrănite înseamnă un risc scăzut de afecţiuni locale (infecţii, sângerări, degenerare ca în parodontoză etc.) Hrăneşte foarte repede toate celulele în nevoie (de exemplu celulele cardiace în timpul unui efort).

Daţi suficient timp limbii şi întregii structuri a cavităţii bucale să absoarbă bio-energia din miere. Această energie va fi trimisă mai departe întregului corp, prin structurile sale energetice (meridiane, chakre etc.); dacă acceptăm această explicaţie vom înţelege de ce, în câteva secunde, după înghiţirea unei singure linguriţe de miere ne vom simţi întăriţi şi gata să ne continuăm eforturile (fizice şi/sau mentale).

Informaţi sistemul nervos într-un mod foarte precis despre calitatea şi cantitatea de miere ce va fi curând transportată în stomac, iar mai târziu în intestine. Un sistem nervos mai bine informat va conduce mai bine procesul digestiv foarte complex; astfel cei mai buni nutrienţi din miere vor ajunge repede în sânge şi multe celule vor fi fericite.

Înainte de a o înghiţi, încercaţi să simţiţi şi să absorbiţi cât mai mult posibil din aroma şi gustul mierii; încercaţi să găsiţi originea mierii şi meditaţi, chiar şi pentru câteva secunde, la minunata, pura şi atât de fin parfumata lume a florilor şi a albinelor.

Să mâncaţi mici cantităţi de miere de câteva ori pe zi este mai bine decât să mâncaţi rar cantităţi mari.

Dacă ne vom uita în orice carte bună de acupunctură vom vedea că gura este înconjurată sau conectată cu multe dintre cele mai importante meridiane energetice ale corpului: Stomac, Intestin Subţire, Intestin Gros, Vasul de Concepţie (Ren Mo), Vasul Guvernor (Tou Mo), Cord, Splină-Pancreas etc.

Când folosim mierea ca medicament, trebuie să avem în minte ideea că toţi compuşii din miere trebuie să-şi atingă „ţinta”: celulele, ţesuturile, organele, sistemele, funcţiile bolnave.

Tipuri de miere folosite pentru scopuri curative

Pentru a fi folostiă în scop curativ, mierea trebuie să aibă o calitate foarte ridicată: să fie proaspătă, organică, fără reziduri, să fie specifică, adaptată bolii care urmează a fi tratată:

• Miere de tei pentru probleme ale somnului;
• Miere de eucalipt pentru boli respiratorii;
• Miere de manuka (Leptospermum scoparium) sau rapita, pentru ulcere gastro-duodenale etc.

Mierea de albine – administrare

Per os (pe gură), prin respectarea tuturor regulilor menţionate anterior.
Gândindu-ne la „ţintă”:
Dacă „ţinta” se află în sau lângă gură, NU diluaţi mierea medicinală; aplicaţi-o local şi aşteptaţi până când este diluată în mod normal de către salivă.
Dacă „ţinta” este stomacul, începeţi pentru câteva zile cu miere diluată (1:5 cu ceai sau apă călduţă), apoi măriţi concentraţia de miere (1:4, 1:3, 1:2, 1:1, 2:1, 3:1, 4:1, 5:1); dacă pacientul nu are reacţii negative la mierea administrată prin aceste proceduri, atunci sfătuiţi-l să o înghită nediluat, respectând desigur regulile menţionate mai sus (câteva secunde sub limbă, simţirea aromei etc.);
Dacă „ţinta” este intestinul subţire:
Diluaţi mierea în lichide (apă călduţă, ceai de plante);
Administraţi mierea cât mai des posibil, în mici cantităţi, de câteva ori pe zi, chiar şi de 20 de ori pe zi; desigur, cantitatea totală de miere nu trebuie să fie mai mare decât dozele necesare unui pacient (obişnuit 60-100 grame pe zi);
Folosiţi „cărăuşi” de tipul capsulelor; aceste capsule (utilizate frecvent pentru administrarea antibioticelor per os) trebuie să nu elibereze mierea în stomac ci numai în intestinul subţire.
Dacă „ţinta” este intestinul gros se folosesc 2 metode:
Cea menţionată pentru intestinul subţire;
Supozitoare pe bază de miere. Dacă „ţinta” este curentul de sânge şi foarte departe de cavitatea bucală:
Sfătuiţi pacientul să ţină mierea cât mai mult timp posibil sub limbă (în gură), apoi să înghită suficiente lichide; astfel, partea fină din miere vor pătrunde direct în curentul sanguin, iar restul, fiind foarte diluat, va fi uşor absorbit prin pereţii stomacului şi al intestinului subţire.
Prin nas: pentru boli ale nasului, urechilor şi sinusurilor (infecţii, inflamaţii, alergii):
Mai întâi curăţaţi bine nasul cu apă sărată călduţă sau cu ceai de plante.
Introduceţi mici cantităţi de miere lichidă în fiecare nară în timp ce staţi întinşi pe spate, cu faţa în sus.
Aşteptaţi până când simţiţi că vă ajunge în gât gustul dulce al mierii.
Prima senzaţie este neplăcută (astringentă, de arsură) dar în câteva minute totul va fi bine.
Repetaţi dacă este necesar după câteva ore, între mese.
Local : Locul (pielea) trebuie să fie curat, pentru a îmbunătăţi penetrabilitatea mierii prin ţesuturile subcutanate şi/sau pentru efectul local.În cosmetică, înainte de aplicarea mierii, poate fi folosită în măşti speciale de curăţire, specifice tipului de piele şi/sau condiţiei fiecărui pacient.
În ochi (subconjunctival): pentru boli ale ochilor. La prepararea şi administrearea soluţiei de miere trebuie folosiţte numai ustensile perfect sterile;Asiguraţi-vă că mierea voastră conţine foarte puţine bacterii (studiul bacteriologic efectuat în laboratorul local trebuie să atate că 1 ml din mierea oftalmică conţine mai puţin de 50 UPC).
Diluaţi 1-2 grame de miere organică, brută în 100 ml de apă sterilă (apă pură fiartă şi răcită) Curăţaţi ochii cu ceai de plante (de exemplu ceai de muşeţel). Picuraţi o picătură din soluţia menţionată mai sus între unghiul intern al ochiului şi globul ocular. Unităţi Producătoare de Colonii (colonii bacteriene). Aceste „unităţi” sunt alcătuite iniţial din una sau mai multe bacterii care în timpul creşterii dezvoltă o „colonie”, în condiţii de laborator.
În aria genitală la femei:
Spălături vaginale cu miere, singură sau combinată cu ceai de plante medicinale.
În arsuri, opăreli şi/sau răni superficiale:
Rănile pot fi mai uşor vindecate dacă sunt cât se poate de curate înainte ca mierea să fie utilizată. De aceea se face atât o curăţare mecanică cât şi chimică. 1. Eliminaţi cât mai repede posibil toate corpurile străine (praf, pământ, pietricele, nisip, ţesut distrus etc.) deoarece sunt sursă de infecţie. Aceasta este o primă curăţare mecanică, şi se foloseşte o periuţă chirurgicală sterilă, cu peri lungi şi flexibili, o pensetă sau un alt instrument adecvat.
2. Curăţaţi chimic zona cu apă oxigenată (H2O2), dacă aveţi; dacă totuşi vă aflaţi într-o zonă izolată, folosiţi numai apă, până când veţi obţine apă oxigenată.
3. Uscaţi zona cu un tifon de bumbac.
4. Aplicaţi miere în cantităţi suficient de mari, atât de mari încât să nu pătrundă aer în plagă.
5. Acoperiţi cu un strat gros de faşe, atât de gros încât să nu pătrundă aer în rană
Repetaţi paşii de la „2” la „5”, de 2-3 ori pe zi, până când pielea începe să se regenereze singură; când apare această fază, adăugaţi la miere 2-5 % extract moale de propolis.În rănile adânci, folosirea mierii trebuie să se facă sub strict control medical; trebuie să încercaţi să folosiţi terapia cu miere la rănile adânci numai dacă vă aflaţi într-un loc îndepărtat unde nu aveţi acces la tratament medical. Totuşi, trebuie să căutaţi ajutor medical specializat, ideal de la un chirurg sau de la un specialist în traumatologie, altfel fiind riscată viaţa pacientului vostru (plăgile pot
distruge artere şi/sau vene importante care vor avea ca rezultat sângerări periculoase, rănile pot fi infectate cu bacterii care vor fi dificil de controlat sau de distrus). Deci, regula numărul 1 în rănile adânci este: cereţi ajutor medical cât mai curând posibil ! Mierea folosită pentru scopuri chirurgicale poate fi păstrată în vase mici (fiecare de 50 ml), la temperatura camerei şi protejată de razele soarelui. Cea mai bună miere pentru acest scop pare a fi mierea de cimbru combinată cu ulei natural de cimbru.
Protocol de tratare a pacienţilor suferinzi de leziuni profunde: 1.Rana este foarte bine spălată cu apă oxigenată.
2. Rana este de asemenea curăţată mecanic folosind o periuţă chirurgicală specială.
După fiecare folosire periuţa chirurgicală va fi înlocuită cu una nouă sau va fi spălată şi sterilizată foarte bine, înainte de a fi folosită din nou;
Periuţa este folosită la eliminarea celulelor şi ţesuturilor distruse, dar şi la întărirea ţesuturilor locale prin „masaj”. 3. „Mizeria” (ţesuturile moarte) sunt aspirate cu un cunoscut instrument chirurgical special.
4. Rana va fi irigată cu ser fiziologic; aceasta va duce la mai buna evaluare a „paşilor” anteriori. Rana va fi spălată apoi cu betadină (Poli-vinil-iod), apoi cu ser fiziologic.
5. În funcţie de aspectul rănii, paşii anteriori pot fi repetaţi de câteva ori, până când se va obţine o „rană regenerativă” foarte curată. Rana regenerativă este rana care prezintă deja semne de regenerare pe fundul său; pentru a creşte fenomenul de regenerare este necesară o bună circulaţie a sângelui în zonă, pentru a face disponibili suficienţi nutrienţi şi oxigen pentru celulele sănătoase de la fundul şi de pe marginile rănii. O atenţie specială trebuie acordată marginilor rănii, de fiecare dată când procedurile de mai sus sunt finalizate.
6. În funcţiile de aspectul rănii, ritmul de toaletare va fi următorul:
Pentru o rană cu bună regenerare, curată, toaleta se va face zilnic;
Pentru rănile ne-„sănătoase”, toaleta poate fi făcută zilnic, chiar de două ori pe zi.
7. În funcţie de structura rănii, mierea este aplicată în două moduri:
Prin simpla turnare a mierii fluide în rană, unde este relativ „plată” şi unde toate părţile plăgii pot fi uşor accesate; Prin turnarea mierii pe o compresă, apoi introducerea acestei comprese în părţile unde accesul este dificil.
8. Repetaţi procedurile de mai sus cu sârguinţă până când rana este complet vindecată.

Contraindicaţii

Mierea, cel mai folosit produs apicol, a fost creată de Mama Natură să fie hrănitoare, energizantă, prietenoasă, ajutătoare şi curativă. 99,99% din populaţie tolerează acest produs bine sau foarte bine.

Chiar şi cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reacţii adverse reale la miere o pot utiliza în condiţii specifice. Cea mai importantă contraindicaţie a mierii este diabetul.

Excepţii: mierea de acacia (ce conţine maiales fructoză) care poate fi dată, în cantităţi mici, dimineaţa şi răni ce se vindecă greu la diabetici (în uz extern).

Mierea este dulce deoarece conţine peste 70% carbohidraţi şi nu poate fi dată în cantităţi mari acelor persoane ce au sângele „dulce” (hiperglicemic).Totuşi, acest „sânge dulce” este aşa datorită unui conţinut excesiv în glucoză (dextroză), de peste 120 mg/100 ml de sânge.

Logic, dacă vom găsi o miere cu mai puţină dextroză şi mai multă fructoză (levuloză) aceasta va fi mai bine acceptată de către diabetici. Într-adevăr, diabeticii tolerează mierea de acacia mult mai bine, aceasta având o mare cantitate de fructoză. Orice alt tip de miere cu o compoziţie similară în carbohidraţi va fi de asemenea acceptată .

Pavlina Potschinkova, unul dintre cei mai buni experţi apiterapeuţi din Bulgaria, a scris în cartea sa „Produse apicole utilizate în medicină” că mierea poate fi administrată bolnavilor de diabet în cantitate de peste 20 – 30 de grame pe zi, dar numai sub supraveghere medicală. Pentru a ne situa de partea sigură a apiterapiei, 8-9 grame pe zi (aproximativ o linguriţă), înainte sau după micul dejun va putea fi servită, mai ales dacă va fi diluată în ceaiuri de fructe sau apă sau sucuri acre, cum sunt sucurile de lămâie sau de grapefruit.

Există o altă situaţie în care mierea nu este indicată: alergia la polen (mai ales cea legată de tractul digestiv). Mierea conţine peste 1% polen în compoziţie. Persoanele care suferă de această afecţiune nu pot mânca miere deoarece conţinutul extrem de scăzut în polen poate conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii.

Pentru a diminua acest risc, este întotdeauna recomandabil, ca şi pentru celelalte produse apicole, să se înceapă tratamentul cu miere (apiterapia) sau folosirea mierii, cu doze foarte mici, foarte bine diluate în cantităţi mari de lichide. O altă contraindicaţie mai importantă decât cele de mai sus este: la copiii sub un an.

Copiii sub un an au condiţii speciale ( înaltul conţinut de apă şi de proteine, cantităţi mici de oxigen, pH ridicat, puţine mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea unor bacterii periculoase în intestinele lor (Botulismulpoate apare de la mierea ce este „curier” al bacteriei Clostridium botulinum). Această bacterie este cea mai periculoasă, poate fi prezentă în miere într-o stare „dormantă” , în special dacă mirea nu a fost recoltată în condiţii igienice perfecte.

Mierea conţine cantităţi mici de apă, proteine aproape deloc, cantităţi mari de oxigen obţinute prin centrifugare, un pH relativ scăzut şi câteva mecanisme antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium botulinum. Problema constă în faptul că această bacterie, ca multe altele, poate dormita în aşteptarea unor condiţii mai bune.

Totuşi, dacă mierea este recoltată perfect igienic, şi este bine verificată în laboratoare spre a nu avea nici măcar o singură bacterie periculoasă, poate fi administrată copiilor sub un an, mai ales dacă aceşti copii au boli grave ce le ameninţă viaţa.

Limitările folosirii mierii

Limitele mierii, ca şi pentru celelalte produse apicole, sunt legate de faptul că există unii factori care-i pot diminua eficacitatea.

Principalii factori sunt:

1.Corpul este prea slăbit, incapabil să o digere sau să o absoarbă

2. Diferite tipuri de obstacole (la o privire mai atentă, putem vedea că aceste „obstacole” nu lasă mierea să se întindă în tot corpul, dar în acelaşi timp, sunt unele dintre cele mai importante „ţinte” pentru terapia cu miere).

Distingem astfel:

a. Obstacole interne:
Spasme, tumori, mucus în exces în tractul digestiv, respirator sau în aria genitală (la femei)

O cantitate excesivă de paraziţi etc.

b. Obstacole externe ca :

Spasme vaginale la femei

Cicatrici, tumori întinse ale pielii

3. Folosire improprie de către ne-specialişti în apiterapie:

Doze greşite (prea mari sau prea mici).

Selectare greşită a tipului de miere (ne-cunoaşterea proprietăţilor mierii specifice apiterapiei).

Administrare greşită (de exemplu numai să mănânce miere pentru o boală a intestinului gros, fără folosirea supozitoarelor pe bază de miere).

Greşita selectare a altor metode adjuvante ce pot spori eficienţa mierii. Totodată trebuie dată atenţie şi efectelor toxice a unor sorturi de miere, cum este mierea de Rhododendron, de aceea consumul şi utilizarea în apiterapie a acestor tipuri de miere este interzisă. Ca o concluzie generală, se poate spune şi în cazul mierii că aceste contraindicaţii sunt relative. Cu multă atenţie, sub control medical şi de laborator, şi în doze individuale, mierea poate fi dată oricui.

Tipuri de miere si utilizari specifice

Mierea POLIFLORA, Mierea poliflora este produsul multor plante si are in compozitia ei diferite minerale. Recomandata oamenilor sanatosi, care au nevoie de un pachet de vitamine si care vor sa consume in loc de zahar un produs cu valoare energetica mare la un pret convenabil. Mierea poliflora este cea care se extrage din tot stupul, in cantitati mari si de aceea si pretul este mai mic.

Mierea de RAPIŢĂ,este o miere adunata de la planta numita rapita, care infloreste in perioada 20.04-15.05. Are o culoare alb-galbuie, o aroma inconfundabila si se topeste pur si simplu in gura, desi este tare (cristalizata) este usor de deosebit, deoarece este singura miere care cristalizeaza foarte repede (in doar 3 – 4 zile). si se aseamana cu unsoarea de porc. Are un usor miros de varza murata, dar gustul sau este foarte bun fata de miros. Multi clienti care doar miros mierea, refuza sa cumpere, dar in momentul in care si gusta, nu renunta la acest sortiment de miere. Aceasta miere iti ofera senzatia ca nu este destul de dulce si imi permit sa o compar cu o crema de ciocolata alba. Este singura miere care se topeste pur si simplu in gura, chiar daca este cristalizata. Nu este nevoie sa fie taiata, este de ajuns sa fie razuita in straturi subtiri .

Aceasta miere este folosita cu success in tratarea multor boli care apar in abdomen, incepand cu ulcerul.Ajuta la tranzitul intestinal, la mentinerea si refacerea elasticitatii peretilor vasculari.

Am testat personal acest sortiment pt vindecarea ulcerului si am obtinut rezultate foarte bune cu o reteta obtinuta de la un batran.

Mierea de SALCAM, este mierea adunata din florile copacilor de salcam (acat), care infloreste in peroada 15.05-15.06 (in 3 sezoane).

Este bogata in vitamine (B1, B2, B6, B12), enzime, dextrina flavoane, etc, fiind apreciata inca din antichitate, datorita faptului ca este absorbita usor de catre organism si ofera un surplus de energie si substante nutritive.Dintre toate categoriile, mierea de salcam are cel mai mare continut de fructoza si este cea mai cautata miere tocmai din motivul cristalizarii dupa o perioada foarte mare.

Mierea de TEI, este mierea adunata de la copacii de tei (tei, alb, tei rosu si tei negru) in perioada 15.06-10.07. Are proprietăţi anti-microbiale şi anti-inflamatorii. Este utilizată în tratarea crampelor şi a bolilor renale şi foarte frecvent în tratarea guturaiului şi a răcelii, a tusei şi a iritaţiilor gâtului, pentru că dizolvă mucus-ul şi curăţă gâtul. Este recomandată ca fiind un remediu împotriva oboselii, stresului şi un calmant al sistemului nervos.

Mierea de FLOAREA SOARELUI, este mierea adunata de pe lanurile mari de floarea soarelui in perioada 15.07-01.08, in functie de zone si timpul de semanare. Se axeaza prioritar pe stimularea potentialului fizic si intelectual al oamenilor. Este recomandata in cazuri de anemii, stari de surmenaj, efort fizic si intelectual pentru toate grupele de varsta.

Este singura ce contine lecitina sub forma pura. Este mierea pe care am consumat-o pt imbunatatirea circulatiei sangelui si o recomand.

Mierea de MANĂ, este cea mai valoroasa miere, deoarece contine de 12 pana la 20 de ori mai multe saruri minerale decat celelalte soiuri de miere. Binenteles ca se observa acest efort, deoarece viata albineleor este mult mai scurta si periculoasa pe timpul acestui cules de miere. Albinele culeg seva de la arbori, sau indirect de la insectele din categoria afidelor, care elimina o excretie speciala in care se gasesc multe zaharuri si alte propietati nutritive.

Este indicata in urmatoarele afectiuni : Anemie, Astenie, Debilitate, Fragilitate, Osteoporoza, Rahitism, Spamofilie, Virale s.a.
Observati cum produsele apicole au efecte benefice asupra sanatatii omului, consumate preventiv pt imbunatatirea SANATATII sau in vindecarea unor boli.

Daca vom sti sa respectam natura, vom vedea frumusete, sanatate si bogatie.

Multumesc tuturor surselor de inspiratie. Acum 5 ani nu realizam cat de mult conteaza un link de multumire.